Am promis, nu?
Pentru acest ghid, o să folosesc pe post de exemplu setting-ul meu de Mythras, din mai multe motive: asta joc acum cu unul dintre grupuri, poate îmi mai vine o idee sau două, și fiindcă vreau să îl expun pe larg. Ocazional, voi contrasta cu exemple din alte lumi fictive pe care le-am creat, în principiu pentru Zweihänder și pentru D&D OSR. Nu voi detalia foarte mult fiecare dintre cei 11 pași, fiindcă na, e importantă și așa-zisa călătorie, și, ca orice proces creativ, probabil nu va ieși o capodoperă din prima, deci e mult loc de jucat aici.
Ceea ce e, probabil, atitudinea potrivită. Ne jucăm cu idei.
Acum, nu toată lumea o să vrea să creeze un setting, și asta e perfect okay. Dar, dacă vreți să generați un spațiu în care să vă spuneți poveștile, care să fie fin ajustat pentru ideea pe care o aveți ca GM și pentru ceea ce își doresc jucătorii, asta e cam ce ați avea nevoie.
Bun. După cum spuneam, procesul de a crea o lume are 11 părți, și îl vom aborda, cel mai probabil, în mai multe articole. Nu vă recomand să săriți peste nici unul dintre acești pași, ba dimpotrivă: vă recomand să lăsați mereu loc să reveniți pentru adăugiri noi. Mereu. Procesul ăsta este unul fără un sfârșit clar.
Înainte să începem: așa fac eu. Dacă nu e logic ceva, sau nu pare ok, spuneti-mi cum ați face voi. Și încercați și altfel. Nu sunt o autoritate, și nu pretind c-aș fi.
Ok. În această ordine, o să trecem prin:
- Partea 0: concept
- Partea 1: documentare
- Partea 2: facțiuni mari și mici
- Partea 3: antagonist și fir epic major
- Partea 4: NPC-uri
- Partea 5: geografie
- Partea 6: orașe cu specific propriu
- Partea 7: hărți
- Partea 8: personaje
- Partea 9: fire epice minore
- Partea 10: monștri/oponenți/locații de aventură
- Partea 11: revizie perpetuă
Partea 0: concept
Vom începe cu conceptul. Ce fel de lume vreți să creați? Poate că o întrebare mai bună ar fi: ce fel de poveste vreți să spuneți? Ce gen de literatură vom crea? Este foarte bine ca, în această parte, să avem o idee cât mai clară a lumii, fiindcă ea e suportul, obiectul poveștilor pe care le vom spune.
Practic, e foarte bine dacă ați vorbi cu jucătorii înainte de a începe. Ar fi trist dacă voi ați vrea dramă politică și horror personal à la Vampire: the Masquerade și ei ar vrea dungeon crawling clasic: bate monștrii, ia-le comoara. Am auzit lucruri bune despre Same Page Tool, un utilitar pentru a stabili lucrurile astea, dar nu am avut plăcerea. Prefer să discut direct cu playerii. E important și să citim masa, să vedem cum reacționează ei la sugestiile noastre, și ce propun ei.
Primele idei vor izvorî din conceptul nostru (fantasy bazat pe basme, noir, western, horror cosmic, whatever) și din modul în care el va fi modulat de discuțiile cu jucătorii.
Pentru lumea în care se desfășoară jocul meu de Mythras, știam că va fi cam ce sugerează cartea să fac, adică fantasy într-un echivalent fantastic al Greciei, circa Epoca Bronzului.
Acum, playerii mei nu sunt foarte fascinați de Epoca Bronzului, și media prin care ei au intrat în contact cu milieu-ul antic grecesc e mai curând reprezentată de Assassin’s Creed Odyssey, Age of Mythology sau Titan Quest decât de Legendele Olimpului, așa că primul lucru pe care l-am făcut a fost să aduc elemente din ceea ce se știe în cultura pop despre Grecia Antică: democrație, politeism, filosofie, soare, agora. Eventual, perși.
Bun. La momentul ăsta știm că e fantasy, că vor exista monștri mitologici și magie, și că, cel mai probabil, baza de operațiuni va fi un polis inspirat de Atena lui Pericle. În cartea de bază, Mythras Core Rules, de aici încolo numită Cartea, mai vedem că există reguli pentru culturi barbare și nomade. Okay. O să existe și din ăștia.
Trupa de thrash metal Anthrax are o piesă numită I Am The Law, care e despre personajul de benzi desenate, Judge Dredd (nu am înnebunit, e ok, I’m making a point). Piesa asta are, la un moment dat, versurile:
In the cursed earth where mutants dwell
There is no law just a living hell
Anarchy and chaos as the blood runs red
But this would change if it was up to Dredd
Ok, ar fi drăguț dacă polis-ul ăsta ar fi singurul de acest fel pe o distanță considerabilă. Probabil că exteriorul nu va fi chiar așa de sumbru, eventual doar pentru locuitorii lui, pentru care celelalte popoare sunt, na, barbari. Notăm și asta.
Ce vreau să spun aici e că o să vină idei din tot felul de locuri. Spuneți da mai des decât nu. Dacă pare mișto, probabil e mișto și trebuie doar puțin aranjată.
Deci, avem polis, democrație, politeism, magie, monștri, barbari, nomazi, lupta dintre civilizație și barbarie, ordine și haos (în sensul literaturii clasice, nu în sensul moorcockian al Ordinii și Haosului ca forțe ubicue și pervazive). Avem întrebarea: ce este, de fapt, civilizația? dacă ne simțim fancy. Facțiunile vor fi culturale și religioase. Eventual, perși. Mișto, dar cam subțire.
Partea 1: documentare
Aici lucrurile sunt destul de simple. Punem mâna pe internet și cercetăm tot ce putem despre chestia pe care vrem s-o emulăm. YouTube, Internet Archive, vizite la muzeu, muzică, jocuri video, orice vă inspiră.
Eu am ascultat o grămadă de documentare despre Pericle, Liga Deliană, alte polis-uri, culte ale diferitelor zeități grecești, viața de zi cu zi. Cei de la Timeline, pe YouTube, au documentare foarte faine. Eventual, ceva despre perși.
Poanta aici e nu doar culegerea de informații, ci și imersiunea noastră în acel milieu, în spațiul mental care să genereze idei. Headspace-ul ăsta creativ e ceea ce urmărim în acest moment, locul mintal de unde ne vin ideile. Ăla trebuie activat.
Pe măsură ce vin ideile, conceptul se va rotunji. Ne ajută și Cartea, care și ea trebuie cercetată bine: există reguli pentru magie de tip șamanist și animist. Ok, astea le punem la nomazi, pare potrivit. Așa-zișii barbari vor fi politeiști, dar nu vor avea democrație. Și vor avea alt panteon. Deci, magie teistă la cei din polis (căruia îi zicem… Pithylos, zice Fantasy Name Generator) și la barbari. Temple, sacrificii animale, ierarhie. Eventual, perși cu misticism à la derviși și vrăjitorie.
Ideea de Ligă sună fain, dar îmi place și ideea izolării orașului. Okay, cineva din oraș încearcă să creeze o Ligă cu popoarele împrejmuitoare. Asta generează conflict și tensiuni politice. Bun.
Okay, la romani era și republică, erau și niște nobili. Okay, punem în Pithylos niște familii nobile care ocupă funcțiile de conducere, și facem aspectele politice mai puțin încâlcite pentru playeri.
Și tot așa. În etapa asta, rotunjim cât de mult putem conceptul. Adăugăm idei și le… lipim unele de altele în moduri în care să aibă sens. Dacă e puțin ciudat, e ok, e fresh. Integrăm totul, să aibă logică internă, în lume. Aia contează acum, logica și consistența internă. Netezim orice asperități și mergem mai departe, până când, în mod natural, vom avea nevoie să trecem la următoarea parte, în care apar facțiunile.
Partea 2: facțiuni mari și mici
No bun. Acu-i acu.
Din cauza conceptului, facțiunile vor fi altfel. E clar că, pentru ce mi-am ales să fac, am nevoie de facțiuni religioase și de facțiuni politice, cu un anume grad de suprapunere.
În general, eu nu încep să creez lumi fantasy cu zeitățile. Îmi place abordarea Sword & Sorcery în care zeii poate sunt, poate nu sunt. Mi se pare că lasă mai mult loc de interpretare și… mai mult loc pentru credință, dar asta e altă discuție.
Mythras e excepția de la regula asta a mea, fiindcă e foarte mitologic. Așa că am început cu miturile etiologice, care explică facerea lumii, a zeilor și demonilor, pentru pithyliți și pentru barbari. Dracu’ știe de ce le-am scris în engleză. Ideea zeului Khorax a venit de la unul dintre jucători. Miturile nu sunt complete, dar voi mai scrie la ele pe măsură ce voi avea nevoie (asta e o temă recurentă; scrieți doar ce aveți nevoie), și voi mai posta și aici, dacă vi se par interesante.
Deci, culte religioase. Mi s-a părut drăguț ca barbarii să fie pseudo-monoteiști, deci i-am făcut așa. Ulterior, pentru a diferenția, am hotărât că unele triburi îl venerează pe Buxut ca demiurg, ca făuritor, iar altele, mai sărace, ca războinic, în funcție de ce act al lui Buxut consideră mai important. Asta generează conflict, nu doar fizic, ci și filosofic. Care act al lui Buxut îi demonstrează natura? Faptul că a făcut primele arme sau faptul că s-a eliberat de opresiune cu ele? Eventual, perși care își venerează regii-vrăjitori ca pe zei.
Buuun. Hai să generăm și niște facțiuni politice. Cu astea aș fi început în mod normal. Majoritatea acțiunii are loc în Pithylos, deci 5 familii oligarhice, un parlament, o populație tot mai nemulțumită, de dragul consistenței, 5 ministere. La un moment dat, făcusem o organigramă a statului pithylit, dar meh.
E bine să scrii puțin mai mult decât vor cunoaște jucătorii în prima fază. Asta ajută lumea să fie vie, după cum spuneam în articolul precedent.
Facțiuni criminale… nu. Nu vreau să fie gritty și atât de sumbru jocul. Vreau ceva mai eroic și mai ușor. Deci, fără facțiuni criminale. Eventual, spioni perși în Pithylos.
Ulterior, am adăugat în Pithylos cultul lui Ilios, zeul soarelui, cult care a ajuns recent în oraș, importat din Regatele Potamite de la sud (da, egipteni). Pentru o metropolă, era puțin prea fantasy să fie doar o religie. Mythras e totuși realist. În plus, îmi place cât de ancorat e în practicile religioase reale ale Antichității. Narativ, asta îmi generează tensiune în plus.
Așa, să nu uit. Tensiunea e bună. Ca GM, tensiunea e prietenul tău, fiindcă ea dă personajelor ceva de făcut. Căutați, în această etapă, să dați factiunilor ceva de împărțit: adevărul divin, puterea politică, bani, resurse, onoare, dragoste. Eventual, perși care au tendințe expansioniste.
Deci, barbarii au două facțiuni religioase, e suficient, fiindcă jocul se axează, momentan, pe Pithylos. Pithyliții au două culte, 5 familii oligarhice, vine anul electoral, probabil e ceva ceartă între zei (ca să arate a Legendele Olimpului, totuși). Nomazii au structură de clan și sunt șamaniști, deci fiecare clan are totemul lui și e o facțiune minoră, practic. Eventual, perșii îi amenință pe toți.
Bun. Am scheletul pe care să mă apuc să construiesc mai departe. Facțiunile nu trebuie să fie clar definite, aici nu sunt chiar gata. La Zweihänder le-am avut clar definite înainte să încep, toate 16, dar acolo povestea avea loc în interiorul unui oraș dintr-un imperiu. Erau mai puține variabile, mai puține interacțiuni. Deci țineți cont mereu și de genul de poveste pe care vreți să-l spuneți.
Phew. Destul pentru azi. Aveți la ce să vă gândiți. Spor la conceptualizat. Ne vedem în cel de-al doilea volum.
Eventual, perșii ăștia se numesc Imperiul Rodakin. Da, sună ok.
Categories: Ghid de creație a unei lumi fictive, Practică
Tags: creativitate, filosofie, fundamente, ghid, inspirație, istorie, mituri, Mythras, Pithylos, practică, setting
1 reply ›
Trackbacks
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.