(disclaimer: încă o citesc, dar cam astea ar fi mențiunile mele principale)
Van Richten’s Guide to Ravenloft (VRGR) e suplimentul care adaugă setting-ul Ravenloft în D&D 5e. Eu și Ravenloft avem o istorie întrucâtva îndelungată, am citit cu plăcere boxset-ul Revised pentru D&D 2e, sunt la rândul meu destul de pasionat de literatură gotică și muzică goth, deci e fix pe lungimea mea de undă.
Conceptul central al setting-ului este existența unui demiplan numit Ravenloft care slujește pe post de închisoare pentru cei mai groaznici oameni din multivers. Tradițional, Ravenloft se afla în planul Etereal, acum se află, conform cosmologiei lui 5e, în Shadowfell. Meh, Shadowfell. Există entități, Puterile, care aduc criminalii acolo, generând o închisoare perfectă pentru fiecare dintre ei. Ocazional, aceste Puteri aduc și eroi acolo, pentru a echilibra închisorile fiecărui răufăcător sau a participa cumva în pedepsirea acestora. Fiecare dintre ei are propriul domeniu, pe care îl pot controla întrucâtva, dar în care sunt captivi. Premisa asta e importantă, fiindcă oferă un context pentru de ce există răul în lume, de ce se manifestă, ce constituie moralitatea și alte chestii importante pentru horror, mai ales horror-ul gotic.
Acum, VRGR face o serie de schimbări la setting, unele mai bune, altele mai puțin bune. În primul rând, Vistani nu mai sunt o caricatură ușor rasistă a romilor, ceea ce e bine. De asemenea, Hazlik nu își mai începe degradarea morală fiindcă e gay, ceea ce din nou e bine. Per total, în ce privește chestiile yikes din versiunea veche a setting-ului sunt curățate și făcute să fie mai puțin jignitoare, ceea ce e foarte ok.
Alte chestii bune pe care le face cartea asta, mai ales pentru naratori mai puțin obișnuiți cu genul horror, sunt explicitarea subgenurilor de horror și sfaturile pentru atmosferă de la început. Regret puternic însă faptul că lipsește prezentarea originilor literare ale goticului, din Revised (de asemenea, capitolul din care Varg Vikernes a furat versurile piesei Dunkelheit, dar șșșșș, să nu ne audă). Acele câteva pagini erau incredibil de valoroase, și lipsa lor, sau a unui echivalent al lor, sărăcește puternic cartea. Mai are sfaturi pentru partea de GM-ing și o aventură, care par ok, din câte am văzut până acum.
Schimbări de care am fost mai puțin încântat, dar care sunt totuși acceptabile, sunt: doemniul Darkon și dispariția lui Azalin Rex din acest domeniu. Deși este absent unul dintre personajele centrale ale setting-ului, Azalin, domeniul e gândit pentru un subgen anume de horror, și Azalin poate fi readus acolo. Write-up-ul domeniului începe slab, și are (servus, Vampire: the Masquerade circa 1994) o ilustrație a unui vampir în palton și folosind o katana, ceea ce, sincer, nu știu dacă e șarmant sau clișeic. Cu toate astea, spre final, își revine. De asemenea, Falkovnia. Of.
Falkovnia era, original, un domeniu care explora ororile totalitarismului, condus de Vlad Drakov (da, știu), un tiran teribil, ale cărui tendințe expansioniste sunt permanent sortite eșecului. De asemenea, cinează în fața unei păduri de oameni trași în țeapă. În VRGR, Falkovnia e un domeniu asaltat lunar de hoarde de zombii, condus de Vladeska Drakov, un lider mercenar care pierde, treptat și ciclic, tot ce are. Acum, mie-mi plac scenariile astea cu zombii. Regizorul meu preferat e probabil George Romero, trupa mea preferată e Misfits… vedeți unde mă duc cu asta. Sincer, eu aș păstra Falkovnia veche și aș face un domeniu nou pentru Vladeska, sau Dumitra, sau cum o s-o redenumesc, nu știu încă. Nu știu de ce au refăcut domeniul ăsta. Ok, da, putem discuta modul în care Vlad Țepeș e un personaj mitic al istoriei noastre, cu exagerări ale personalității lui atât în sensul eroismului, cât și al cruzimii lui legendare. Probabil că ambele sunt adevărate. Personal, nu cred că versiunea asta veche era atât de jignitoare, dar ok, mai multe chestii cu care să te joci, nu e atât de grav.
Sunt și schimbări fără sens, însă. Victor Mordenheim a devenit Viktra Mordenheim, și am Păreri™. Here we go. Victor/Viktra sunt, evident, o pastișă la Frankenstein al lui Mary Shelley. Ok. Bun. Cartea aia e atât de plină de simbolism, încât e greu să faci o astfel de pastișă corect fără a atinge temele ei, anume creația, blasfemia și aroganța. Dintre astea trei, versiunea Viktra atinge doar două, și de asta, nu mușcă suficient de tare, nu are impact. Ce vreau să spun cu asta: Victor este bărbat în povestea originală fiindcă un bărbat nu poate naște, fiindcă actul generativ pe care el îl încearcă este blasfemiator, și deci, sortit eșecului, fiindcă lui Victor nu îi este dat să creeze viață astfel, și propriul hubris îl duce la damnare. Problema cu Viktra e că ea nu intră în contact nici cu o divinitate pe care o ia în derâdere, nici cu propria creație pe care o pierde. Și da, poți scrie o astfel de poveste cu un doctor feminin, dacă atingi temele centrale, chestie pe care VRGR nu o face. Mi se pare că relația lesbiană dintre Viktra și Elise putea fi mai bine folosită, și că dinamica potrivită dintre doctor și creatură este de părinte – copil, nu de parteneri romantici. Repet: nu faptul că Viktra și Elise sunt femei e problema aici, ci faptul că scenariul nu atinge temele importante pe care vrea să le pastișeze. Nu știu, fă-o pe Viktra să încalce niște reguli cosmice, pune ceva transgresiv acolo, fluieră în biserică, scrie ceva mai dramatic decât furt de cadavre pentru cercetare medicală.
Da, îmi place Frankenstein, de ce întrebați?
Altă chestie pe care VRGR nu o face bine sunt Puterile. Aceste Dark Powers sunt eminamente necunoscute în versiunea veche, inscrutabile și de neînțeles. În VRGR, ele sunt mult mai prezente, pot negocia activ cu personajele și oferi Daruri, care vin cu avantaje și dezavantaje. Acum, poate sunt eu prea mare fan Lovecraft, dar eu nu văd cum asta le face să fie mai de efect, ci invers. Mi se pare că personajele din genul ăsta de poveste au nevoie de putere în minus, nu în plus, și mi se pare că decizia de a le pune mai mult în lumina reflectoarelor este una nefericită.
De asemenea, geografia veche a setting-ului a fost abandonată pentru a avea fiecare Domeniu legat cumva de toate celelalte, să poți plimba personajele pe unde vrei. Problema e că puteai face asta și înainte, în timp ce puteai avea și relații mai ample între aceste domenii. Acum, în această nouă versiune, călătoria între ele e mult mai puțin facilă, bazându-se mult mai mult pe onirism și o atmosferă a la un film de David Lynch. Asta nu-i neapărat un lucru rău, îmi place Lynch, dar puteai avea asta și cu structura veche, fără să sacrifici consistența și coerența lumii.
Ceea ce mă aduce la ultima chestie: faptul că noul Ravenloft e mereu groaznic. Nu există, precum în versiunile vechi, pauze de respiro, nu sunt descrise viețile normale ale sătenilor, ale NPC-urilor. Ceea ce e o problemă, fiindcă horror-ul bine executat are nevoie de contrast. Dacă totul e groaznic tot timpul, nimic nu e groaznic, ceea ce e o problemă. Versiunile vechi țineau cont să precizeze cât de diferite sunt momentele de intensitate a groazei de momentele normale, de zi cu zi, ale vieții în Ravenloft, ceea ce face fiecare moment culminant să iasă în evidență. Altfel, totul e cam la fel, și asta nu lovește cum trebuie.
Arta e drăguță, e ce ne-a obișnuit 5e. Mie-mi place mai mult coperta standard, dar na. Ca produs fizic, cartea e bine legată, solidă, culorile sunt ok, se citește bine. Nimic de comentat acolo.
Per total, îmi place Van Richten’s Guide to Ravenloft. Dar nu l-aș citi și nu m-aș baza doar pe el. Luați și una dintre versiunile vechi în .pdf și alegeți ce vă place și de acolo. Recomand să vedeți ce și cum au variat și să vă faceți propria versiune a Demiplanului care acum nu mai e demiplan. Meh, Shadowfell, meh, cosmologia lui 5e.
O, Doamne, o să facă o ediție nouă de Planescape.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.